Povestea mea

O împărtășire despre teamă, credință, încercări și pacea care vine atunci când încetezi să te mai lupți cu viața.

Sunt Brighilă Bianca Elena.
Am învățat, pas cu pas, că încercările nu vin să ne distrugă, ci să ne așeze.

Viața m-a purtat prin experiențe care m-au învățat să privesc mai adânc și să descopăr lucrarea tainică a lui Dumnezeu în toate.

La vârsta de 7 ani am fost diagnosticată cu epilepsie. Mai târziu, în adolescență, au urmat și alte diagnostice: gastrită, constipație, cistită, sindromul ovarelor polichistice, acnee. A fost o perioadă în care ajunsesem să iau până la 15 pastile pe zi.

La început, trăiam cu multă teamă, neliniște și întrebări fără răspuns. Nu înțelegeam de ce mi se întâmplă mie și cum voi putea merge mai departe. Ani la rând am căutat explicații.

În căutarea unui sens, am citit, am urmat cursuri, am mers la psihoterapie, am studiat nutriția, emoțiile și legile vieții.

Nu eram împotriva lui Dumnezeu, însă „respingeam” Biserica și rânduielile ei, fără să pot vedea atunci lucrarea Lui în ele. Credeam în bine, în iubire, în echilibru, fără să înțeleg că Dumnezeu este prezent în tot: în oameni, în natură, în viață și, da, și în Biserică.

Așa L-am iubit eu pe Dumnezeu la început: fără să Îl numesc, dar simțindu-L în tot ce trăiam. Spuneam adesea: „Ce e menit pentru mine, va fi.” Era credință acolo, pentru că Dumnezeu era cu mine și atunci, așa cum este cu fiecare dintre noi.

Drumul meu profesional s-a așezat firesc, pas cu pas, din propria mea căutare lăuntrică. Din punct de vedere profesional, sunt numerolog și trainer de dezvoltare spirituala.

Prin numerologie am descoperit că în data nașterii fiecărui om se află informații despre personalitate, daruri, lecții, provocări, oportunități și direcția pe care sufletul este chemat să o urmeze.

Pentru mine, numerologia este un instrument pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a ne asuma lecțiile vieții și pentru a merge înainte cu mai multă încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Sunt Capricorn, cu ascendent în Fecioară, iar din punct de vedere numerologic am destin 4, cu vibrație interioară 7 — o împletire între rânduială, responsabilitate și muncă lăuntrică, care susține un drum de așezare a vieții în relație cu Dumnezeu.

Această căutare profesională, însă, nu a fost separată de căutarea mea spirituală. Cu timpul, am început să simt mai mult prezența lui Dumnezeu și chemarea Sa de a fi mai aproape de El, prin oameni, prin întâmplări și prin felul în care m-a purtat pas cu pas.

Un moment de cotitură a fost visul cu Sfântul Anton. Pe 21 martie 2024, L-am văzut pe Dumnezeu în vis, spunându-mi limpede că trebuie să merg 9 marți la Sfântul Anton. M-am trezit plângând, cu sufletul copleșit de emoție. Nu știam nimic despre această biserică sau despre viața Sfântului. Am început să caut, să citesc și am urmat chemarea.

Am mers la Biserica Sfântul Anton 9 marți la rând, iar apoi Dumnezeu m-a purtat spre Mănăstirea Sfântului Nectarie din Eghina, unde am trăit o liniște și o pace care au continuat lucrarea începută în sufletul meu. Aici, în Grecia, la mănăstire, am simțit că Dumnezeu lucra în taină, pentru că eram deja însărcinată, fără să știu. Am simțit că Dumnezeu nu grăbește nimic, nu forțează, ci lucrează cu multă blândețe, în ritmul potrivit fiecăruia.

Am început să merg mai des la biserică, la Sfântul Maslu, să țin post, să dau acatiste, să mă spovedesc și să mă împărtășesc.

Toate acestea m-au învățat să privesc viața cu mai multă încredere în Dumnezeu și să observ lucrarea Lui chiar și în momentele neașteptate.

Unul dintre roadele acestei apropieri a fost nașterea Mariei, cea de-a doua mea naștere. Maria s-a născut acasă, ușor și repede, fără ca acest lucru să fi fost planul meu. Totul s-a petrecut atât de firesc și de neașteptat, încât am simțit că lucrurile s-au așezat altfel decât le gândisem eu, într-o rânduială care m-a depășit.

Pentru mine, această naștere a fost o experiență de lumină și liniște, trăită ca pe un dar. O simt ca pe o rânduială care s-a întâmplat în contextul apropierii mele de Dumnezeu — a rugăciunii, a încrederii și a pașilor mici făcuți spre El.

Cred că Dumnezeu este cu noi în fiecare clipă, iar această naștere am simțit-o ca o lucrare a Lui, cu blândețe și cu rost — o experiență personală, care nu schimbă prezența Sa în orice altă naștere.

Privind în urmă, văd cum încrederea în Dumnezeu și în lucrarea Lui m-au susținut nu doar în momentele spirituale, ci și în viața de zi cu zi, inclusiv în sănătate.

De 9 ani nu mai iau niciun tratament pentru epilepsie și niciun fel de medicamente, iar în tot acest timp am avut doar două crize.

Această stare nu s-a întâmplat peste noapte și nu este rodul unui moment anume de credință, ci al unui drum lung — al lucrului cu mine, al credinței pe care am purtat-o cu răbdare de-a lungul anilor, al practicilor și obiceiurilor care m-au ajutat să am mai multă stabilitate și echilibru în viața mea și al învățării de a trăi în armonie cu voia și lucrarea lui Dumnezeu. În tot acest timp, am simțit mereu cum prezența Lui mă însoțește și cum fiecare încercare are un rost pentru sufletul meu.

Am învățat să privesc afecțiunea nu ca pe o nedreptate, ci ca pe o chemare la smerenie, la acceptarea voii Lui și la așezarea vieții în armonie cu Dumnezeu.

Încet, cu răbdare, cu lucru lăuntric, cu nădejde și credință, am înțeles că această încercare nu a venit întâmplător. Dumnezeu a îngăduit-o ca pe o cale prin care să mă apropii de El și să-mi lucrez inima.

Trăiesc cu înțelegerea că pacea sufletului apare atunci când încetezi să te mai lupți cu viața și o primești așa cum este — cu bucurii și cu încercări.

Pentru mine, credința înseamnă să recunosc prezența lui Dumnezeu atât în lumină, cât și în umbră, în momentele ușoare și în cele grele, cu nădejdea că nimic nu este în afara Lui.

Așa cum spune dreptul Iov: „Dacă am primit cele bune din mâna Domnului, de ce să nu le primim și pe cele grele?”

Cu recunoștință, simt și cred că fericirea adevărată nu înseamnă o viață lipsită de încercări, ci acea stare de împăcare pe care o primesc atunci când reușesc să spun, chiar și cu slăbiciunile mele:
„Doamne, facă-se voia Ta.”

Cred cu toată inima că nimic nu este întâmplător și că fiecare cruce pe care o primim are rostul ei — pentru creșterea și mântuirea noastră.

Epilepsia m-a învățat că viața nu este în mâinile mele, ci în mâinile Lui, și că adevărata libertate vine doar atunci când te încredințezi deplin voii lui Dumnezeu.

Astăzi nu spun că sunt vindecată, ci că sunt în lucrarea continuă a lui Dumnezeu — și tot ce trăiesc e dovada că El este viu și lucrează.

Nu sunt un exemplu desăvârșit, ci doar o mărturie vie că, atunci când Îi deschizi inima, Domnul poate face din orice suferință o cale spre lumină.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi, așa cum este ea, și pentru lucrarea Sa nevăzută, care continuă să mă învețe și să mă poarte pas cu pas.

✨ Un gând de liniște

Indiferent de încercările pe care le purtați, știți că fiecare pas, fiecare suferință și fiecare bucurie poate fi o cale de apropiere și de luminare a sufletului. Nu vă grăbiți, nu vă învinovățiți și nu vă temeți. În smerenie, răbdare și credință, orice cruce poate deveni o poartă spre liniște, iar fiecare zi este o șansă de a învăța să trăim cu pace și recunoștință. Chiar și în cele mai întunecate momente, Dumnezeu stie ce este mai bine pentru fiecare dintre noi, chiar și atunci când nu putem vedea de la început.

Cu cine am facut cursuri de Numerologie?

1. Diana Metiu (Numerology University). Este cel mai complex curs de Numerologie din Romania! Dureaza 9 luni.

2. Barbara Bacauanu

3. Anatol Basarab

4. Irinel Danila

5. Bogdan Ungureanu

6. Corina Stratulat

Multumesc tuturor persoanelor, dar mai ales tie, Tu cel care citesti acum, pentru ca m-ai primit in viata ta. Iti multumesc!